Calatoriile din punctul meu de vedere se pot planifica in jurul a cateva „variabile”:
Dupa inca o runda de planificare am ajuns la o varianta mai realista in ceea ce priveste estimarile de kilometri pe zi pentru Mongolia.
Pe scurt, planul final a ramas asa:
Pana in Rusia urma sa mergem pe la sudul Marii Negre pentru simplul motiv ca este un drum mult mai rapid decat varianta Romania – Moldova – Ucraina. Drumurile sunt mult mai bune si pierdem mai putin timp cu trecererile punctelor de frontiera. Din pacate este un drum plictisitor (traversarea Turciei in afara de portiunea Istanbul nu are absolut nimic de amintit).
Traversarea Mongoliei de la centru-est la vest ne-o imaginam cu totul altfel decat a iesit. Planul nostru era sa intram in Mongolia de la nord, dinspre lacul Baikal din Rusia, sa continuam spre sud spre desertul Gobi ca apoi sa urcam spre Mongolia Centrala si sa ne continuam traversarea spre vest, spre Altai. Varianta aceasta nu a iesit deloc asa 🙂
Iesirea din Mongolia, traversarea Khazakhstan-ului de la nord la sud, Kyrgystanul de la nord la sud si apoi Pamir highway este singura parte care a iesit fix la fel cum era planificata initial. Asta pentru ca nu erau alte variante posibile pe bucata asta de traseu, nu de alta :))
Finalul – Pamir Highway si drumul spre acasa a suferit din nou modificari destul de mari.. De amintit ca viza pe care o aveam noi pentru Rusia avea fix 2 intrari si fix 2 iesiri.. pana la acel moment urma sa le consumam. Cum nu aveam viza de Turkmenistan, (deci ruta pe la sudul Marii Caspice via Iran nu era o optiune din pacate) ramaneau doua variante pentru intoarcerea acasa. Fie prin Rusia daca obtineam o noua viza de tranzit, fie cu ferryboat-ul traversand marea Caspica spre Azerbaijan. Urma sa alegem varianta corecta in Dushanbe, la ambasada Rusiei 🙂
Mai departe, voiam sa ajungem la Samarkand si sa traversam Uzbekistanul de la est la vest, urmand sa intram inapoi in Khazakhstan si sa alegem fie ruta pe la nordul marii Caspice, fie spre Aktau – la ferry.
Intoarcerea spre casa urma sa fie in orice caz pe ruta Georgia – Turcia – Bulgaria (unde am avut o surpriza fantastica) si in final, Romania.
In „doua cuvinte” si cu cateva spoilere acesta era planul initial. Acum ca stim unde vrem sa ajungem si stim si perioadele cat de cat urmeaza partea preferata a fiecarui calator – docuentatia si vizele.
Cu acest subiect fascinant o sa va plictisesc in episodul viitor.
- ce vrei sa vezi si unde vrei sa ajungi
- timpul
- bugetul
Dupa ce iti stabilesti in mare cele 3 variante ramane sa treci la reglajele fine.. creste timpul alocat creste si bugetul si lucrurile pe care vrei sa le vezi. Creste numarul de locuri in care vrei sa ajungi, creste si bugetul si timpul, si asa mai departe.
In cazul nostru numarul 1 a fost cel mai simplu de stabilit. De la bun inceput voiam sa vedem Mongolia si sa ne intoarcem prin Pamir. Acestea fiind stabilite clar am trecut la punctul 2. Din primele calcule coroborate cu experientele altor calatori ce au mai fost pe aproximativ aceeasi ruta ne-a rezultat un necesar de aproximativ 2 luni. Impartita pe zile aceasta perioada, cu un maxim cam 1000 de kilometri pe zi (pe portiunile bune de drum) parea un plan bun. Intr-un final, cu planul nostru aproape cu „fundita” am cerut parerea unui alt calator ce a fost pe aceasta ruta – Petrica Ciobanu. Dupa discutia cu Petrica, planul nostru cu 400-500 kilometri pe zi in Mongolia s-a cam ruinat (multumim Petrica) 🙂
Dupa inca o runda de planificare am ajuns la o varianta mai realista in ceea ce priveste estimarile de kilometri pe zi pentru Mongolia.
Pe scurt, planul final a ramas asa:
Pana in Rusia urma sa mergem pe la sudul Marii Negre pentru simplul motiv ca este un drum mult mai rapid decat varianta Romania – Moldova – Ucraina. Drumurile sunt mult mai bune si pierdem mai putin timp cu trecererile punctelor de frontiera. Din pacate este un drum plictisitor (traversarea Turciei in afara de portiunea Istanbul nu are absolut nimic de amintit).
Traversarea Mongoliei de la centru-est la vest ne-o imaginam cu totul altfel decat a iesit. Planul nostru era sa intram in Mongolia de la nord, dinspre lacul Baikal din Rusia, sa continuam spre sud spre desertul Gobi ca apoi sa urcam spre Mongolia Centrala si sa ne continuam traversarea spre vest, spre Altai. Varianta aceasta nu a iesit deloc asa 🙂
Iesirea din Mongolia, traversarea Khazakhstan-ului de la nord la sud, Kyrgystanul de la nord la sud si apoi Pamir highway este singura parte care a iesit fix la fel cum era planificata initial. Asta pentru ca nu erau alte variante posibile pe bucata asta de traseu, nu de alta :))
Finalul – Pamir Highway si drumul spre acasa a suferit din nou modificari destul de mari.. De amintit ca viza pe care o aveam noi pentru Rusia avea fix 2 intrari si fix 2 iesiri.. pana la acel moment urma sa le consumam. Cum nu aveam viza de Turkmenistan, (deci ruta pe la sudul Marii Caspice via Iran nu era o optiune din pacate) ramaneau doua variante pentru intoarcerea acasa. Fie prin Rusia daca obtineam o noua viza de tranzit, fie cu ferryboat-ul traversand marea Caspica spre Azerbaijan. Urma sa alegem varianta corecta in Dushanbe, la ambasada Rusiei 🙂
Mai departe, voiam sa ajungem la Samarkand si sa traversam Uzbekistanul de la est la vest, urmand sa intram inapoi in Khazakhstan si sa alegem fie ruta pe la nordul marii Caspice, fie spre Aktau – la ferry.
Intoarcerea spre casa urma sa fie in orice caz pe ruta Georgia – Turcia – Bulgaria (unde am avut o surpriza fantastica) si in final, Romania.
In „doua cuvinte” si cu cateva spoilere acesta era planul initial. Acum ca stim unde vrem sa ajungem si stim si perioadele cat de cat urmeaza partea preferata a fiecarui calator – docuentatia si vizele.
Cu acest subiect fascinant o sa va plictisesc in episodul viitor.