Noida si New Delhi | India

In India am ajuns pentru a doua oara, plecat fiind cu treaba de la job la birourile noastre din Noida. Noida, este un oras lipit de New Delhi, mare parte fiind zona industriala. Prima oara am fost in noiembrie 2012, pentru 3 saptamani, la exact doua saptamani dupa ce-mi luasem carnetul moto, si unde, impins de dorinta de a merge cu motorul ( in Romania inca nu aveam motor ) mi-am inchiriat aici un moto Bajaj Pulsar. A fost mai mult decat o experienta sa merg pentru prima data cu motorul intr-o tara in care traficul este…senzational de infernal J, cu atat mai mult cu cat…nici acasa nu anuntasem de intentia asta “sinucigasa”. A aflat si nevasta-mea cand m-am intors in tara, pentru ca de…imi ramasese si ceva urme…Important este ca m-am intors intreg fizic si cu o experienta pe care nu stiu daca in alta parte, in situatia data, as fi putut sa o am la asa intensitate si depasire de “frici”.

Am revenit in India in  septembrie 2016, tot in interes de serviciu, pentru o perioada de 2 saptamani. De data aceasta mi-am inchiriat o Yamaha Fazer. Am fost cazat la acelasi hotel al “europenilor” unde, mare mi-a fost mirarea sa constat ca oamenii m-au tinut minte. E lesne de inteles si de ce: rar gasesti un “alb” motociclist care sa-si inchirieze motor pentru a se deplasa si sa refuze masina cu sofer pusa la dispozitie…insa, din start totul a plecat familiar. Doza mea de nebunie si surprinderea indienilor au mers mana in mana, deja ne cunoasteam de anii trecuti, si totul a contribuit spre a ma simti, intr-un fel, “ca acasa”. Am sesizat si deschiderea lor fata de intrebarile mele, si dorinta de a ma sfatui si ajuta, si de la stat la un pahar de discutii ( dupa ce oamenii isi terminau tura de la receptie, bucatarie, etc…)

Au fost doua saptamani in care am explorat cu motorul Noida si New Delhi exact prin zonele prin care ti se spune sa nu te duci, exact acolo unde saracia si mizeria sunt etalate ca normalitate, exact in sanul oamenilor simpli, dubiosi si curiosi. Am facut 760 km in doua saptamani dar am inteles foarte multe lucruri despre mine, despre normalitate, despre simplitate si despre deschidere…Cred ca daca fiecare dintre noi ar fi dispus spre deschidere…faptele s-ar indrepta spre o parte mult mai buna a lucrurilor.

Traficul haosat mie-mi place foarte tare! Nu stiu de ce, dar cu cat este mai aglomerat si dezordonat, spontan, agitat, circulatie pe benzi anapoda – invers decat in Europa, ricse, scutere , triciclete, masinute, care de fiecare data iti depaseste numarul maxim de oameni estimat de tine ca ar incapea intr-un mijloc de transport, toate acestea imi creeaza o stare de bine si o imbratisez ca atare. Nu ma sperie, sau cred ca nu ma mai sperie, ci dimpotriva ma atrage si e a naibii de misto senzatia.
Am fost pentru doua saptamani parte din lumea lor. Am mers zilnic alaturi de ei pe strazile Noidei si ale New Delhi-ului, am ajuns in multe cartiere marginase si ireale “prin tot”, am surprins imagini inedite, am fost un fel de “maimuta “ cand la semafor imi ridicam viziera si vedeau ca-s alb, aratandu-ma cu degetul, am vazut si locuri “normale” ca parte a existentei lor, si am interactionat cu oamenii. De obicei, nu sunt foarte sociabil, adica nu sunt genul care sa intre el primul intr-un dialog, insa aici, cred ca pentru prima data, am simtit nevoia sa las gps-ul sau harta si…sa intreb direct. Asa am ajuns sa stau la discutii cu un tip sub pod, adapostindu-ne de ploaie, sau la un templu cu un nene mai batran ce vindea acareturi, sau cu un tip ce era si el cu motorul si cu care, din vorba in vorba, am aflat ca era baiatul patronului unei firme de confectii ce lucra pentru Zara, si care, m-a invitat sa-i vizitez fabrica… ceea ce am si facut J
Cred ca deschiderea pe care am avut-o fata de oamenii astia, ca m-am lasat pe mine ca turist in camera de hotel, a fost cea mai mare reusita de a putea simti pulsul real, al oamenilor de rand…pe care, foarte rar ti-e dat sa-l intalnesti sau sa-l simti prin mass-media sau documentare. A fost o experienta necosmetizata din care am invatat, am constientizat si care m-a imbogatit sufleteste.
Inainte de plecarea mea din hotel, oamenii au organizat o seara speciala, in care mi-au aratat traditiile lor stranse in cateva dansuri, mi-au vorbit ca unui prieten, iar la final…mi-au dat un fel de diploma “pentru prietenul lor, cu speranta ca se vor mai intalni “ si o cana souvenir pe care era inscriptionat un mesaj ce facea referire tot la prietenie…
A fost o experienta pe care v-o doresc si voua, indiferent de tara in care mergeti…Imbratisati ceea ce vi se ofera sa vedeti, sa discutati sau sa experimentati, fara sa asteptati sa se intample in vreun fel…Surprinderea e majora!

video | abonati-va la canalul meu de

Poze

Ti-a placut? Aboneaza-te

Nu stii cum sa iei legatura cu printi nigerieni ce vor sa scoata in tara 3 milioane de dolari si au nevoie de ajutor? Nimic mai simplu! Aboneaza-te la lista mea de SPAM!

Bonus o sa primesti notificari cand mai apare un articol nou.